A fost tâmplar patruzeci și doi de ani. A făcut uși, ferestre, mese și trei sicrie pentru oameni care nu aveau bani de ele. Mâinile îi miroseau a rășină chiar și duminica.

S-a născut al patrulea din șapte copii, într-o casă cu o singură cameră. A învățat meseria de la un unchi care nu vorbea aproape deloc, dar care îi punea palma pe scândură și îi arăta unde greșise.

Pe Maria a cunoscut-o la un bal de Sânziene. A dus-o acasă pe jos, opt kilometri, ca să mai stea de vorbă. Au fost împreună cincizeci și trei de ani.

Nu suporta risipa. Păstra fiecare cui îndoit într-o cutie de tablă, „că poate". Cutia aia e și acum în atelier.

În ultimii ani stătea pe bancă în fața casei și saluta pe toată lumea care trecea, chiar dacă nu mai știa mereu cine sunt.